Din punct de vedere juridic, accesul la justiție este calificat atât ca drept fundamental care permite exercitarea și ocrotirea celorlalte drepturi ale individului cât și ca principiu fundamental în funcție de care se organizează și funcționează orice sistem democratic. De asemenea, liberul acces la justiție este garanția egalității și nediscriminării deoarece asigură posibilitatea tuturor indivizilor (indiferent de rasă, vârstă, etnie, origine socială, sau orice alt criteriu discriminatoriu) cărora li s-a încălcat un drept de a se adresa unei instanțe de judecată/unui mecanism alternativ de soluționare a litigiilor.
În sfera de conținut a liberului acces la justiție sunt înscrise 2 prerogative principale: (1) posibilitatea fiecărui individ de a se adresa unei instanțe de judecată sau unui mecanism alternativ de soluționare a litigiilor în cazul în care drepturile și libertățile sale sunt încălcate; (2) posibilitatea de a obține o reparație legală.
La nivelul cadrului juridic internațional și european, accesul la justiție este reglementat, în principal, în conținutul următoarelor instrumente : Declarația Universală a Drepturilor Omului (art.8, art. 9, art.10); Pactul Internațional cu privire la Drepturile Civile și Politice (art.2, alin. 3; art.14); Convenția Europeană pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale (art.6 și art. 13); Carta Drepturilor Fundamentale a Uniunii Europene (art. 47).
După cum rezultă din coroborarea dispozițiilor menționate în rândurile de mai sus, accesul la justiție implică atât dreptul la un remediu efectiv, dreptul la un proces echitabil, dreptul la reparații corespunzătoare, dreptul de a nu fi judecat și pedepsit de două ori pentru aceeași faptă (ne bis in idem), dreptul la apărare, dreptul la asistență și reprezentare.
Cadrul juridic internațional și european în materia accesului la justiție este în continuă evoluție. Garanțiile naționale sunt mai generoase cu privire la acest drept deoarece la nivel intern accesul la justiție în scopul protejării drepturilor cetățenilor reprezintă regula de acțiune; accesul la jurisdicțiile regionale și internaționale este posibil pe cale de excepție și după epuizarea căilor interne de atac.