Diferite calitativ de cele ale adulţilor, drepturile copilului sunt reglementate într-o serie de documente, cu sau fără forţă juridică, cu aplicabilitate universală sau regională, în care sunt fixate principii, standarde şi norme pe care statele semnatare sunt obligate să le respecte în raport cu copiii şi tinerii de pe teritoriile lor, oricare le-ar fi statutul (cetăţeni, rezidenţi, refugiaţi, azilanţi, aflaţi în îngrijirea părinţilor sau a familiei proprii ori adoptive, în centre de îngrijire etc.).
Dintre aceste documente, unul se distinge în mod deosebit, reprezentând într-un fel corolarul evoluţiei societăţii şi gândirii socio-juridice în legătură cu cei mai tineri reprezentanţi ai speciei umane: Convenţia internaţională cu privire la drepturile copilului – principalul instrument internaţional în domeniu.
În plan regional, european, au fost de asemenea adoptate o serie de documente care reglementează drepturile copilului şi tinerilor. Toate, indiferent de deschiderea şi aplicabilitatea lor – documente internaţionale, regionale sau naţionale, au ca reper fundamental interesul major al copilului, ce trebuie să primeze în orice situaţie.